Cum spuneam cu un post in urma, am fost la vot.
Pentru prima data de cand votez am vazut coada, ceea ce inseamna ca lumea e atat de nemultumita de cum o duce incat se atarna de speranta ca politicul va putea schimba ceva. Am auzit azi de dimineata ca ar fi fost o prezenta la vot de peste 50%. Mi se pare enorm, dar cifra e legitima privita prin prisma ideei anterior mentionate.
M-am dus si eu ca ciumpalacu (termen imprumutat) sa dau cu stampila, prima parte a fost simpla, stiam cum am sa votez pentru balciul de referendum, si anume NU si NU. Si nu dintr-o ura pentru Basescu am infaptuit acest lucru. Sa ma justific; in primul rand vorbim de o democratie, ideologic sinonima cu "cei multi conduc". Eu ma separ de prostimea (da, prostimea) care s-a dus si a pus stampila cu ura, pe principiul "da-i dracu sa fie mai putini". Vor fi mai putini bai desteptu' de duce vaca la pasune, dar acei putini vor fi si mai puternici. Poate incultii vremii nu inteleg ca e periculos sa micsoram numarul celor din frunte, acum 300, la anu 200, apoi 50.. si hopa.. sa traiti tovarasu Ceausescu! Si NU!, voi cei 80% care ati pus stampila tampeste pe "DA", Romania NU sta in banii pe care ii plateste acelor oameni. Cu ei fara ei, tot un drac ne e din punct de vedere financiar.
In ceea ce priveste aspectul "unicameral" al referendumului, iarasi am votat cu "NU". Decizia e una usor de inteles, in cazul in care nu ati cascat urechile cum trebuie, e o obligatie UE pe care trebuie sa o indeplinim, si anume sa avem 2 camere. Si cu asta am spus totul.
Revenind la presedentie; dupa ce am dat eu foarte lejer cu stampila impotriva porcariei de referendum, iau buletinu de vot il deschid si ma uit... fac o pauza,... Crin sau Geoana... Geoana sau Crin ... votat: Oprescu.
De ce? Daca votam Geoana, acum ma simteam vinovat, daca votam Antonescu si intra el in turul II, iarasi m-as fi simtit vinovat. Am fost las? unii ar considera ca da, dar in opinia mea nu pot accepta aceasta sintagma dintr-un motiv lesne de inteles: pentru mine intre cei doi candidati este o perfecta egalitate. Nu puteam sa dau jumatate de vot lui Geoana si jumatate lui Crin, si astfel am ales sa nu le influentez sansele.
Cu cine am sa votez in turul II? nu are rost sa zic, sper insa sa nu dezamageasca. Nu am fost si nu am sa fiu niciodata un ultras. Te-am ales, dar am sa te critic.
luni, 23 noiembrie 2009
duminică, 22 noiembrie 2009
Nehotaratul la vot
Azi e ziua cea mare, un nehotarat se duce la votare. In 30 de minute dau cu stampila, si nu stiu nici macar acum pe cine sa pun cerneala. Recunosc insa ca ma impart intre doi candidati, nu ma dau pe dupa cires si o spun de acum ca o sa votez fie cu "gimme hope Geoana gimme hope" fie cu Crinu.
Geoana parca ar fi material de presedinte, cel putin cu externele si diplomatia le are, e exact opusul lui Base, dar ma deranjeaza 2 chestii la omul asta. Unu, are PSD-ul in spate, lucru care ma pune pe ganduri (adevarat ca mai putin decat pe altii), pentru ca nu prea as mai vrea sa vad la putere anumite personaje cu nume greu din acest partid; si doi, cand il vad pe Geoana parca vad un Barack alb, un robotel, un politician tipic american. Obama pt mine e big no no.
Cand vine vorba de Crin, acest fost rebel, el imi e mai apropiat sufleteste. De reprosat nu prea ai ce sa ii reprosezi, nu a fost implicat in nici un scandal, imi place decenta lui, faptul ca nu isi spala rufele in public. Ce ma ingrijoreaza e PNL-ul, am asa un deja vu PNTCD/Constantinescu. Mi-e sa nu o patim iarasi ca in '96.
In opinia mea am doua variante pentru viitor, varianta progres incet si limitat Geoana/PSD cu vechile personaje incluse in pachet (lasand tampeniile unora deoparte, trebuie sa recunoastem ca tara a mers pe trend pozitiv doar in mandatele acestor "ticalosi comunisti" - deh romanii si fobiile lor cretine) sau varianta de risc major PNL/Antonescu, pe sistemul ori la bal ori la spital.
Alegerea asta pare ca un joc cu zarurile, sa pariezi ca dai mai sus sau mai jos de 6, avand cota 1/2, sau sa pariezi ca dai direct 7, avand cota de 1/6.
"Fie-ne mana inspirata"
Geoana parca ar fi material de presedinte, cel putin cu externele si diplomatia le are, e exact opusul lui Base, dar ma deranjeaza 2 chestii la omul asta. Unu, are PSD-ul in spate, lucru care ma pune pe ganduri (adevarat ca mai putin decat pe altii), pentru ca nu prea as mai vrea sa vad la putere anumite personaje cu nume greu din acest partid; si doi, cand il vad pe Geoana parca vad un Barack alb, un robotel, un politician tipic american. Obama pt mine e big no no.
Cand vine vorba de Crin, acest fost rebel, el imi e mai apropiat sufleteste. De reprosat nu prea ai ce sa ii reprosezi, nu a fost implicat in nici un scandal, imi place decenta lui, faptul ca nu isi spala rufele in public. Ce ma ingrijoreaza e PNL-ul, am asa un deja vu PNTCD/Constantinescu. Mi-e sa nu o patim iarasi ca in '96.
In opinia mea am doua variante pentru viitor, varianta progres incet si limitat Geoana/PSD cu vechile personaje incluse in pachet (lasand tampeniile unora deoparte, trebuie sa recunoastem ca tara a mers pe trend pozitiv doar in mandatele acestor "ticalosi comunisti" - deh romanii si fobiile lor cretine) sau varianta de risc major PNL/Antonescu, pe sistemul ori la bal ori la spital.
Alegerea asta pare ca un joc cu zarurile, sa pariezi ca dai mai sus sau mai jos de 6, avand cota 1/2, sau sa pariezi ca dai direct 7, avand cota de 1/6.
"Fie-ne mana inspirata"
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
Atac... la bun simt.
Joi seara cum ma plictiseam eu uitandu-ma la maratonul de meciuri din UEFA, unde echipele noastre au reusit performanta ca toate sa ajunga pe ultimul loc in grupele lor, m-am apucat sa rasfoiesc un ziar ce l-am gasit langa fotoliu. Am ramas prost, mai prost decat fotbalul practicat de Dinamo (a furat-o cu 3-0).Nu ma surprinde ca pe prima pagina pozeaza o duduie care ne arata cu ce face ea banii, dar probabil cum piata e plina de ziare cu asa ceva, bolnavii astia de la "Atac la persoana" au mers si mai departe. Ete cum domn' Oprescu ii baga mai pe romaneste degetu in cur.
Coincidenta sa fie nefericita suprapunere ale celor 2 imagini? Sau poate ca pe duduia respectiva a ars-o unu cu ditamai pulalau' si a pricopsit-o cu o fisura anala.. Oprescu e doctor, dar o fi si proctolog?
Ma asteptam ca diva sa apara si in interiorul ziarului goala, dar nu sa fie chiar asa de explicit. Despre ce e vorba, rasfoiesc eu ziarul si... ete fofoloanca! Ok, ziarele sunt pline 
de tipe dezbracate, dar de obicei pozele sunt sexy, cel mult erotice... nu porno. Sau, poate ca se gandesc si la sufletul celor saraci care nu au bani sa isi cumpere un Hustler, sa aiba si romanu' de rand material didactic pentru o partida mica cu el insusi.Trecand peste (pentru obsedati preferabil ar fi fost "prin") fofoloanca simpaticei pitipoance, am observat rubrica meteo. Pot spune ca am ras cu pofta. Cat de obsedat sa fii? Cred ca imaginea, ca si celelalte de mai sus vorbeste de la sine.
Ce este important e ca persoanele care stau in Ploiesti, stau fix in.... cur.Era o vorba care spunea.. "Bucuresti-Ploiesti, p-asta s-o belesti", acum inteleg de ce, e defapt un sfat, arata directia miscarii cat si locul unde trebuie sa ajungi. Totusi Bucuresti-Ploiesti e cam... scurta. Cine are un pic de dotare incearca Giurgiu-Ploiesti, Iar profesionistii deja vin din Bulgaria, trec prin Ploiesti si daca "tara" nu zbiara iar zona Vrancea nu se rupe, ajung chiar si la Targu Mures.
Desigur, "geniile" de la Atac la persoana, scriu si despre lucruri serioase, cum ar fi vaccinul HPV, si se agita ei si bat cu pumnul in masa, dar cu expresii deontologice ca "vaccinarea este o imensa afacere a unor oameni de afaceri"(dar vai, eu credeam ca afacerile sunt ale unor oameni de namol) nu demonstreaza decat calitatile lor minime in ceea ce priveste jurnalismul. Parca citesti compunerea unui copil de clasa a 3 a.
Per total la asta se limiteaza aceasta publicatie, pacat de hartie si de copacii doborati.
luni, 26 octombrie 2009
Around the walnut tree
Walking alleys not alone,Taking pictures, seeing tone
Colors rich and full of life
Of the dying leaves I sight
Peace of heart I found today
Pausing silent in my mind
Inner child, so amazed:
Walnut tree is yellow dyed
Red, or brown and sometimes greenWorld of clowns and painted dreams
Strapped around a hidden thought
What will wake, and what will not.
duminică, 4 octombrie 2009
Toamnă pentru doi
Si bate vantul si ploua, pustietate.
Frumoasa decadenta a vietii de asta vara, lumea a murit cum o face in fiecare an, dar de data asta nu am murit cu ea. Dansez pe mormantul ei, ii sfidez singuratatea, ii batatoresc aleile, zambesc, ma bucur de al ei cenusiu si ii trag in piept aerul rece.
Ador mohoratul de afara, si asta pentru ca optimistul va vedea mereu partea buna si finalurile fericite.
Sa te pierzi de griji si sa te bucuri, chiar si de un pastarnac.
Iar aleile de le vom bate impreuna, taci si nu le tulbura linistea, sa dansezi draga mea...
"I wanna cut through my skin, and pull you within
My heart burns like the sun, as our flesh becomes one"
Frumoasa decadenta a vietii de asta vara, lumea a murit cum o face in fiecare an, dar de data asta nu am murit cu ea. Dansez pe mormantul ei, ii sfidez singuratatea, ii batatoresc aleile, zambesc, ma bucur de al ei cenusiu si ii trag in piept aerul rece.
Ador mohoratul de afara, si asta pentru ca optimistul va vedea mereu partea buna si finalurile fericite.Sa te pierzi de griji si sa te bucuri, chiar si de un pastarnac.
Iar aleile de le vom bate impreuna, taci si nu le tulbura linistea, sa dansezi draga mea...
"I wanna cut through my skin, and pull you within
My heart burns like the sun, as our flesh becomes one"
luni, 28 septembrie 2009
Banca de (f)alimente (umane)
Am avut nefericirea ieri sa trebuiasca sa pierd o ora prin Carrefour Orhideea asteptand sa imi iau niste pantaloni de la curatatorie (ca nu pot sa ii spun nufaru’). Coincidenta face ca la cam 2 metri de locul unde stateam sa fie plasate cosurile crucii rosii pentru donatii in alimente.
Laudabila initiativa organizatiei si sustin acest proiect, probabil data viitoare cand merg la cumparaturi am sa pun si eu o conserva, am toata stima pentru voluntarii pe care i-am vazut. Insa pe cat m-au miscat tinerii crucii rosii, pe atat m-au dezamagit cetatenii romani, VIP-urile (politicienii, vedete) si presa.
Sa le fie rusine in primul rand politicienilor, care deja au intrat in campanie electorala si se afiseaza ostentativ ca fiind buni la suflet desigur doar sub atenta privire a presei. E clar ca becalianismul nu a fost inventat de acesta, ci doar perfectionat. Politicianul in general sufera de sindromul becalian, doneaza si apoi se lauda. Erau 2 cosuri la cam 30-40 de metri unul de altul, toti politicienii si toate vedetele (erau vreo 2-3 dudui pe care nici macar nu stiu cum le cheama) s-au imbulzit la un singur cos, ala cu camerele de filmat desigur. Sa le fie rusine fomistilor media, care nu stiu decat sa le sufle in *trei puncte*.
Dar mai presus, le bat obrazul cetatenilor romani, care nu cunosc notiunea de gest umanitar si mila. Cetateanul roman m-a dezamagit cel mai mult dintre cele 3 categorii mentionate, pentru ca nu ma asteptam la atata ostilitate. Am vazut o groaza de nevrotici stramband din nas si spunand lucruri imbecile, in conditiile in care nu ii obliga nimeni la nimic, doar li se ofereau cate un pliant
Rusine cetateanului care abordat de o fata cu insemnul crucii rosii a ridicat din mana gesticuland un “lasa-ma-n pace ca nu ma intereseaza”.
Rusine pensionarului cretinoid a carui reactie a fost “nu dau, ce aia imi da mie?” bombanind apoi neinteles, plin de ura si acreala.
Rusine idiotului care era deranjat de aglomeratie, “astia cu prostiile lor, n-ai pe unde sa treci..”
Sunt doar cateva exemple din marea de circopiteci cu chip de om ce traiesc alaturi de noi,
La plecare am trecut pe langa celalalt cos, care era practic gol, (deh, acolo nu se filma) m-am uitat la cele cateva produse puse, putine, dar clar daruite cu suflet. Mi-a ramas in minte gestul unui barbat cam la 45 de ani, imbracat modest, care, in momentul in care camerele nu mai erau s-a dus si a pus un pachet de biscuiti. Acela este un om adevarat. Sunt putini oameni adevarati in Romania.
Laudabila initiativa organizatiei si sustin acest proiect, probabil data viitoare cand merg la cumparaturi am sa pun si eu o conserva, am toata stima pentru voluntarii pe care i-am vazut. Insa pe cat m-au miscat tinerii crucii rosii, pe atat m-au dezamagit cetatenii romani, VIP-urile (politicienii, vedete) si presa.
Sa le fie rusine in primul rand politicienilor, care deja au intrat in campanie electorala si se afiseaza ostentativ ca fiind buni la suflet desigur doar sub atenta privire a presei. E clar ca becalianismul nu a fost inventat de acesta, ci doar perfectionat. Politicianul in general sufera de sindromul becalian, doneaza si apoi se lauda. Erau 2 cosuri la cam 30-40 de metri unul de altul, toti politicienii si toate vedetele (erau vreo 2-3 dudui pe care nici macar nu stiu cum le cheama) s-au imbulzit la un singur cos, ala cu camerele de filmat desigur. Sa le fie rusine fomistilor media, care nu stiu decat sa le sufle in *trei puncte*.
Dar mai presus, le bat obrazul cetatenilor romani, care nu cunosc notiunea de gest umanitar si mila. Cetateanul roman m-a dezamagit cel mai mult dintre cele 3 categorii mentionate, pentru ca nu ma asteptam la atata ostilitate. Am vazut o groaza de nevrotici stramband din nas si spunand lucruri imbecile, in conditiile in care nu ii obliga nimeni la nimic, doar li se ofereau cate un pliant
Rusine cetateanului care abordat de o fata cu insemnul crucii rosii a ridicat din mana gesticuland un “lasa-ma-n pace ca nu ma intereseaza”.
Rusine pensionarului cretinoid a carui reactie a fost “nu dau, ce aia imi da mie?” bombanind apoi neinteles, plin de ura si acreala.
Rusine idiotului care era deranjat de aglomeratie, “astia cu prostiile lor, n-ai pe unde sa treci..”
Sunt doar cateva exemple din marea de circopiteci cu chip de om ce traiesc alaturi de noi,
La plecare am trecut pe langa celalalt cos, care era practic gol, (deh, acolo nu se filma) m-am uitat la cele cateva produse puse, putine, dar clar daruite cu suflet. Mi-a ramas in minte gestul unui barbat cam la 45 de ani, imbracat modest, care, in momentul in care camerele nu mai erau s-a dus si a pus un pachet de biscuiti. Acela este un om adevarat. Sunt putini oameni adevarati in Romania.
joi, 17 septembrie 2009
Functionara publica
A avea de lucru cu institutiile statului, e ca si cum ai participa la o nunta de poveste, intodeauna dureaza cel putin 3 zile, sistemul e prost, metodele sunt ilogice, cererile actele si formularele sunt redactate senzational, ghiseele sunt putine, cozile sunt splendide, drumurile sunt multe,… mai pe scurt birocratia e in floare.
Iata-ma, un biet cetatean apropiandu-ma sfios, ea sta, uitandu-se pe sub ochelari, precum Tamara Buciuceanu la catedra in clasicul serial romanesc Liceenii, zambind malefic,… inconfundabila, eterna, tipica functionara publica.
“Buna ziua” spuse mielul din mine incercand sa para lup, “Buna ziua” imi raspunse ea plictisita; si pentru un moment am avut impresia ca simt miros de otet.
“Vreau sa… “ si de aici incepe tavalugul de cuvinte, pe de o parte eu, cetateanul de rand explicand ce vreau, pe de alta, ea.. zeita suprema, fiinta atotcunoscatoare… care insira repede niste instructiuni ce-i par logice doar ei si celor din bransa, si pe care nu ai cum sa le retii.
Ca si aspect fizic Functionara publica e in general o femeie cam la 40-50 de ani, mica de inaltime, tunas scurt si usor supraponderala. O gasesti in spatele oricarui ghiseu al oricarei institutii publice, plictisita, isi face munca cu scarba ca si cum s-ar injosi, fiind defapt subevaluata si ghinionista. Are tendinta de a mustra si de a reprosa, i se pare insultator ca tu, simplu cetatean nu stii ceea ce ea cunoaste, cum sa nu cunosti cum se completeaza formularele? cum sa nu stii de ce ai nevoie? sau unde trebuie sa mergi?, sunt lucruri pe care ar trebui sa le stii nativ, pentru ea esti un incult si un taran.
Desigur exista si varianta a doua a functionarei publice, ceva mai tanara, intre 25 si 35 de ani, amabila cu privire copilaroasa si nevinovata. Are tendinta de a te intreba lucruri pe care ea ar trebui sa le stie si in principiu e mai in ceata decat tine.
Acestea sunt fapturile de care ne lovim de fiecare data cand avem lucruri de rezolvat cu statul. Sunt platite din banii publici, banii nostri pana la urma, si au un program redus, unele chiar de tipul 9-12 15-17(pauza de masa 3 ore), sfidator pentru ceilalti muncitori de rand.
Iata-ma, un biet cetatean apropiandu-ma sfios, ea sta, uitandu-se pe sub ochelari, precum Tamara Buciuceanu la catedra in clasicul serial romanesc Liceenii, zambind malefic,… inconfundabila, eterna, tipica functionara publica.
“Buna ziua” spuse mielul din mine incercand sa para lup, “Buna ziua” imi raspunse ea plictisita; si pentru un moment am avut impresia ca simt miros de otet.
“Vreau sa… “ si de aici incepe tavalugul de cuvinte, pe de o parte eu, cetateanul de rand explicand ce vreau, pe de alta, ea.. zeita suprema, fiinta atotcunoscatoare… care insira repede niste instructiuni ce-i par logice doar ei si celor din bransa, si pe care nu ai cum sa le retii.
Ca si aspect fizic Functionara publica e in general o femeie cam la 40-50 de ani, mica de inaltime, tunas scurt si usor supraponderala. O gasesti in spatele oricarui ghiseu al oricarei institutii publice, plictisita, isi face munca cu scarba ca si cum s-ar injosi, fiind defapt subevaluata si ghinionista. Are tendinta de a mustra si de a reprosa, i se pare insultator ca tu, simplu cetatean nu stii ceea ce ea cunoaste, cum sa nu cunosti cum se completeaza formularele? cum sa nu stii de ce ai nevoie? sau unde trebuie sa mergi?, sunt lucruri pe care ar trebui sa le stii nativ, pentru ea esti un incult si un taran.
Desigur exista si varianta a doua a functionarei publice, ceva mai tanara, intre 25 si 35 de ani, amabila cu privire copilaroasa si nevinovata. Are tendinta de a te intreba lucruri pe care ea ar trebui sa le stie si in principiu e mai in ceata decat tine.
Acestea sunt fapturile de care ne lovim de fiecare data cand avem lucruri de rezolvat cu statul. Sunt platite din banii publici, banii nostri pana la urma, si au un program redus, unele chiar de tipul 9-12 15-17(pauza de masa 3 ore), sfidator pentru ceilalti muncitori de rand.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
Gugal za blog
